Sclipirea din ochii copiilor, cea mai mare motivație
Steluța Claudia Berechet
Doamna Steluța Claudia Berechet este profesor de discipline economice/comerț la Colegiul Economic „Ion Ghica” din Brăila, una dintre cele mai importante instituții de învățământ tehnologic din județ.
La aproape trei decenii de când a pășit pentru prima dată în cancelarie, doamna profesoară ne vorbește cu multă căldură despre parcursul său profesional, despre provocările, dar și bucuriile de zi cu zi, care dau sens și împlinire meseriei de profesor.
„Sunt profesor din 1997 chiar în liceul în care am fost elevă”, ne spune doamna profesoară. După ce a absolvit Facultatea de Științe Economice, și-a început cariera într-o firmă de contabilitate și marketing. A dat apoi curs unui sfat din familie și și-a depus dosarul chiar la liceul unde a fost la rândul său elevă.
Am fost acceptată și am rămas, pentru că mi-a plăcut și pentru că am descoperit multe lucruri despre mine. Nu-mi plăcuse niciodată să vorbesc, preferam să stau în umbră, însă a fi profesor presupune să vorbești și să știi să și asculți, în același timp. Ca dovadă că-mi găsisem locul, după doi ani de învățământ, atunci când fostul meu diriginte m-a întrebat dacă nu știu pe cineva care să fie economist la o firmă importantă, nu m-am gândit nicio secundă la mine, deși la vremea aceea nu eram profesor titular. Am recomandat pe altcineva pentru postul de economist, iar eu am rămas în învățământ, și nu regret acest lucru.
Ce vă motivează să fiți profesor?
Ca profesor, mă motivează sclipirea din ochii copiilor, când văd că se luminează la față, că sunt atenți și manifestă interes. Atunci știu că am reușit să îi am aproape, că m-am făcut înțeleasă și că ei se simt bine în bancă și nu așteaptă să se termine ora ca să iasă în pauză.
Cum încurajați dragostea și curiozitatea pentru disciplinele predate?
Este dificil și ușor deopotrivă. Dificil pentru că uneori sunt noțiuni noi, despre care nu au auzit, și ușor pentru că pot face conexiuni cu lumea reală. Dacă discutăm, spre exemplu, la clasa a IX-a, unde predau Calitatea produselor, despre produse alimentare pe care noi toți le consumăm sau pe care le utilizăm zilnic, reușesc să-i fac să privească lucrurile și din altă perspectivă. Similar la clasa a X-a, unde predau Protecția consumatorului și a mediului, conștientizează că toate acțiunile noastre sunt importante, pentru noi, pentru cei de lângă noi, dar și că au repercursiuni, pe care le vor resimți, mai ales generațiile viitoare. Mai dificil este la clasa a XII-a, unde elevii se axează deja mai mult pe materiile de la Bacalaureat și eventual pe admiterea la facultate, și poate disciplina pe care o predai nu mai prezintă același interes.
Cum arată o oră de succes?
O oră reușită este aceea în care elevii sunt implicați. Tehnologia ajută destul de mult, avem table interactive în aproape toate clasele și folosim platforme digitale care îi atrag. Pe lângă formarea de competențe, educația este și despre transmiterea de cunoștințe și informații, și este de ajutor când le vorbești având și un suport vizual. Tehnologia oferă multe beneficii, însă de multe ori nu este timp să le descoperi pe toate.
Elevii sunt interesați de orice este nou, și uneori rolurile se inversează: „De multe ori învăț și eu de la ei. Îi rog să-mi arate cum funcționează dferite aplicații, iar ei sunt încântați că pot să ajute și că li se recunoaște valoarea.”
Provocări și satisfacții profesionale
O mare provocare rămâne să captezi atenția elevilor, dar și să găsești noi metode și timpul necesar să le aplici, și aici mă refer la tehnologie și la toată multitudinea de platforme care pe de o parte ne fac viața mai ușoară, dar o și complică.
Satisfacțiile vin sub forma unor mesaje neașteptate, când peste ani o sună foști elevi sau o opresc pe stradă și o întreabă: „Ce mai faceți, doamna dirigintă?”, dar și când părinții îi mulțumesc pentru că le-a sprijinit copiii să ajungă la olimpiadă sau când îi cer să ia copii la clasa dânsei, pentru că au auzit lucruri bune. „Poate că multe dintre cunoștințele predate la clasă se pierd după terminarea liceului, dar știu că i-am învățat pe copii să manifeste respect, să fie responsabili, atenți cu ceilalți și cu mediul în care trăiesc, și acestea sunt unele dintre cele mai importante lucruri cu care rămân.”
Dacă școala ar avea resurse nelimitate
Aș crea un spațiu unde copiii să poată mânca și socializa, un corp nou de clădire pentru atelierele de practică și cluburi extracurriculare unde copiii să-și descopere sau să-și cultive pasiunile. Și dacă s-ar putea, le-aș dărui elevilor mai multă răbdare, ca să înțeleagă că școala poate fi și un loc unde se pot simți bine.
Mesaj pentru cei care care se pregătesc să devină profesori
Ca să fii profesor trebuie să-ți placă să lucrezi cu copiii, să fii curios, mereu bine pregătit și mai ales, să ai răbdare. A fi profesor nu este doar despre învățare, ci și despre cum să ajungi la sufletul copiilor, să te simtă aproape, să ai disponibilitatea de a-i asculta, de a înțelege care sunt problemele lor reale, să răspunzi la telefon la ora 22:00 sau la 5:30 dimineața. Și să faci fiecare copil să simtă că poate veni cu inima deschisă, fără teama că va fi criticat sau judecat. De multe ori nu suntem doar profesori, suntem confidenți și sprijin emoțional.
Acest interviu a fost realizat de către Laura Călin, Coordonator Parteneriate Instituționale în programul Caleidoscop, ca parte din proiectul Profesori de poveste, o serie de 20 de articole despre profesorii parteneri ai programului.