„Predau la Liceul Demostene Botez Trușești din 2011, iar înainte am predat tot în comuna Trușești, în satul natal Ionășești.

Am terminat Facultatea de Geografie la Iași și am știut cu siguranță că voi deveni profesor. Dar nu am știut că voi fi profesor în mediul rural, și mai ales în satul meu natal. La început am fost puțin dezamăgită, mă gândeam la ce o să mă fac, cum mă voi descurca, dar apoi mi-am canalizat toată energia pentru elevii din mediul rural.

Ulterior, am dat examenele pentru repartizare și am făcut trecerea la elevii de liceu. După ce am terminat de dat toate gradele didactice, am ales să mă axez mai mult pe activități extrașcolare. Mi-am dat seama că elevilor le place foarte mult să participe la acest gen de activități, vin cu drag.

Astfel, din 2020 sunt și consilier educativ, deoarece am considerat că prin diverse proiecte ne putem dezvolta mai frumos și eu, și copiii.

Primele proiecte în calitate de consilier educațional am început să le dezvolt în online, în Săptămâna altfel din perioada pandemiei. Pentru mine, perioada online a fost foarte benefică și din perspectiva consilierului educațional, și din perspectiva profesorului de geografie, deoarece mi-a permis să folosesc imagini și o multitudine de resurse vizuale. Mi-am dat seama că am început să copilăresc din nou odată cu copiii.

Poate nu este un traseu impresionant din punct de vedere profesional, dar este un traseu în care eu am pus foarte mult suflet, foarte multă dragoste pentru copii și în special pentru cei din mediul rural.

Noi, în Trușești, nu suntem o comunitate foarte bogată, dar cât avem, încercăm să valorificăm. Colaborăm foarte bine cu Primăria și primim ajutor și din partea lor.

În structura liceului avem peste 1000 de elevi– de la preșcolari, până la nivel liceal și am construit aici o întreagă echipă care trage în folosul copiilor. Marea majoritate a elevilor sunt navetiști, dar au mijloc de transport asigurat (tren sau microbuz pus la dispoziție de autoritățile locale) și astfel drumul până la liceu nu este o problemă. Avem și internat cu 90 locuri, cu masa asigurată și ore de studiu.

Sunt mulți copii cu situație materială precară, cu părinți plecați în străinătate, copii care au grijă de gospodărie și de animale. De aceea, în activitatea de consilier educativ m-am axat pe activități pentru copiii cu posibilități materiale reduse, și am ajuns la ei, am ajuns să-i cunosc și printr-un parteneriat cu Biserica, mergând în parohii.

Eu am știut de mică că vreau să devin profesoară. Mi-a plăcut atât de mult de învățătoarea mea, de orele de la școală, încât de la clasele mici îmi pregăteam lecțiile învățând copiii de pe uliță sau povestindu-le păpușilor ce aveam de repetat.

De fapt, acesta este și lucrul care mă motivează: când sunt cu copiii, simt o mulțumire sufletească, vreau să-i încurajez, să le stimulez creativitatea. În cadrul liceului avem și un ansamblu artistic, de dansuri, avem numeroase proiecte Erasmus, pentru că dorim să le oferim elevilor oportunități pentru dezvoltare și în afara școlii.

Iar dacă aș avea resurse nelimitate, aș face următoarele 3 lucruri:

• Aș asigura o masă caldă pentru toată lumea
• Pentru Săptămâna verde și Săptămâna altfel aș asigura buget pentru toate vizitele, pentru toate clasele, astfel încât toți elevii să aibă experiențe diverse
• Aș asigura controale medicale periodice pentru copii și colegi, care ar fi de mare ajutor măcar pe parte de prevenție.

Cea mai mare mândrie? Capacitatea mea de a lucra cu copiii, de a reuși să-i motivez indiferent dacă este vorba despre un examen sau participarea la un proiect, să coagulez grupuri, să le spun că dacă vor să fie minunați, vor reuși.

Mă pot mândri și cu relația foarte bună pe care o am cu părinții. Chiar cred că formula părinți-elevi-profesori este un parteneriat care trebuie să existe și trebuie să funcționeze.

Le spun colegilor mei că este foarte important să deții competențe de specialitate pentru obiectul pe care îl predai, dar în același timp este la fel de important să ai competențe empatice, este important ce spui, dar e la fel de important și cum spui.

De aceea consider că cea mai mare provocare pentru un profesor este să te faci înțeles și ascultat de copii, aceștia să știe că profesorul este acolo pentru ei.

Din această perspectivă, rolul profesorului este în primul rând acela de a educa, cu diverse lipsuri sau oportunități, trebuie să educăm. Profesorul este acela care aduce echilibrul, face o punte între copii și comunitate, are rolul de a-i ajuta, de a-i încuraja pe copii pentru a-și împlini visurile. Noi formăm oameni, îi luăm oameni mici și îi facem oameni mari.

Dacă un tânăr ar dori să urmeze meseria de profesor, l-aș sfătui să își aleagă meseria nu în funcție de bani, ci dacă îi aduce mulțumire sufletească. Aceasta este o meserie care are nevoie de vocație, suflet, empatie.”