Fiecare copil este unic, și ca profesor, trebuie să te adaptezi permanent.
Cristina Mihaela Eftimie
Doamna Eftimie Cristina Mihaela este profesor la Liceul Tehnologic „Voievodul Mircea” din Târgoviște și predă discipline tehnice. A absolvit studiile Universității Valahia din Târgoviște și ne spune cu mândrie că a fost chiar prima promoție de ingineri din domeniul Ingineriei Mediului.
Liceul Tehnologic „Voievodul Mircea” are 799 elevi repartizați în 34 formațiuni de studiu. Este singura școală asociată UNESCO din județul Dâmbovița și prima școală din țară acceptată în Federaţia Internaţională a Şcolilor UNESCO. De-a lungul a celor 100 de ani de existență, liceul și-a dobândit un loc bine definit între şcolile municipiului Târgoviște.
Doamna profesoară Eftimie predă la patru clase din profilul Resursele Naturale și Protecția Mediului, unde în clasele a IX-a și a X-a elevii încep cu Protecția Mediului (domeniul se numeşte Protecţia Mediului) și continuă în ultimii doi ani de liceu cu o specializare. La finalul clasei a XII-a elevii susțin și un examen de certificare a competențelor profesionale nivel 4 și obțin calificarea de Tehnician Ecolog şi Protecţia Calităţii Mediului.
Ne vorbește cu multă căldură despre elevii săi și despre cum se simte încă emoționată atunci când îi întâlnește pentru prima dată, în clasa a IX-a:
Îi văd în fiecare an altfel, diferiți de la o generație la alta. Fiecare copil este unic, are un ritm propriu de învățare, și ca profesor trebuie să te adaptezi permanent. Sunt norocoasă pentru că îmi petrec cu liceenii aceștia de la protecția mediului foarte multe ore pe săptămână, și ajung să-i cunosc destul de bine, să aflu ce frământări au, ce muzică le place, ce a mai apărut nou. Învăț și eu multe de la ei, în fiecare zi – pe tehnologie, cel puțin, sunt foarte buni!
Pe lângă activitățile de la clasă, îi sprijină să își exploreze opțiunile pentru viitor. Împreună îi vizitează pe domnii profesori de la facultate și este mândră de elevii săi când îi vede interesați să urmeze studii superioare.
„Mulțumirea mea este să văd că își doresc să urmeze o facultate, să viziteze laboratoarele, să vadă ce condiții sunt aici, în cămin. Nu toți au resurse financiare să plece din oraș. Mă bucur să îi văd studenți, să îi văd mulțumiți de viața lor, să-i văd că și-au construit o familie și că trăiesc frumos. Ai o mare satisfacție când te gândești că poate ai contribuit și tu la construcția lor ca oameni, ai modelat, ai plămădit și tu un pic.”
Încurajează dragostea și curiozitatea pentru disciplinele pe care le predă prin a-i ghida pe elevi să descopere și aplicabilitatea practică a acestora.
„La clasa a IX-a predau ecologie generală și încă din septembrie, când ne cunoaștem, încerc să-mi dau seama care dintre ei sunt așa, un fel de gardieni ai mediului. Participăm împreună la activități de ecologizare, cum sunt cele din cadrul Zilei Naționale a Curățeniei, și mi se umple inima când îi văd așa entuziaști! Nu este ușor pentru ei, timpul este prețios, activitățile se petrec sâmbăta și mulți fac naveta, dar își doresc să vină, uneori chiar și cu câte un părinte. În Săptămâna Verde mergem să facem plantări și în acest fel își pun întrebări și descoperă lucruri noi: de ce folosim sfoară, de ce săpăm groapa unui pom fructifer de o anumită adâncime, de ce tasăm pământul la rădăcini? Îi încurajăm să recicleze acasă, le insuflăm dragostea pentru mediul înconjurător, să realizeze de ce nu este bine să perturbăm acest echilibru, și ei îi inspiră la rândul lor și pe alții.”
Vorbind despre rolul profesorului, doamna Eftimie ne spune că sunt mai multe, în principal de a-i sprijini și îndruma pe elevi, de a clădi relații de încredere și de a-i asculta, dincolo de rolul tradițional de „transmițător de informații”.
Copiii în general sunt foarte deschiși și este important să simtă că pot avea încredere în tine și că îi asculți. Profesorul trebuie să se coboare printre copii, să se ducă printre ei pe rânduri, să le observe scrisul, să folosească un limbaj fără prea multe cuvinte tehnice. Dacă înțeleg ce le spui, sigur se petrece ceva la nivel cognitiv și îi ai de partea ta, le place materia și încep să facă asocieri cu lucruri din viață. Contează foarte mult apropierea aceasta. Nu ai cum să fii profesor dacă doar încerci să le oferi niște cunoștințe, totul trebuie să fie împletit.
Apar, inevitabil, și situații mai delicate și poate mai dificil de gestionat, și atunci trebuie să știi să ceri ajutor.
„Am o relație foarte bună cu consilierul școlar, avem adesea discuții și de multe ori îi cerem ajutorul pentru că avem și copii care au cerințe educaționale speciale și ne dorim să îi sprijinim și să îi îndrumăm cât mai bine.”
Vorbește, de asemenea, cu admirație despre colegii săi, mulți având și rol de mentor pentru cei care se pregătesc să intre în învățământ.
„În acest fel, ca viitor profesor, ai acces într-o sală de clasă, mai întâi ca să observi, și apoi să intri chiar tu în rolul profesorului și să predai. Doar atunci îți poți da seama dacă te vezi la catedră sau nu”. Ca sfaturi pentru cei care se gândesc să devină profesori, doamna profesoară le recomandă să aibă foarte multă răbdare, să fie entuziaști și să iubească foarte mult copiii.
În cadrul exercițiului de imaginație, în care am explorat posibilitatea de a avea resurse nelimitate, doamna profesoară ne-a spus că i-ar plăcea să existe și o „școală a părinților”, adică un spațiu dedicat construirii unei relații mai strânse între părinte și școală. Implicarea activă a părinților, deschiderea față de sugestiile profesorului de la clasă, ale dirigintelui și colaborarea constantă se reflectă direct în reușita școlară a elevilor.
Acest interviu a fost realizat de către Laura Călin, Coordonator Parteneriate Instituționale în programul Caleidoscop, ca parte din proiectul Profesori de poveste, o serie de 20 de articole despre profesorii parteneri ai programului.