Povestitoarea matematicii
Doina Mircea
Pe doamna profesoară Doina Mircea o vom găsi mereu implicată într-o activitate: fie pentru elevi, fie pentru dezvoltarea personală sau profesională a dânsei.
Predă din 1998 la Liceul Tehnologic Alexandru Ioan Cuza din Slobozia:
„Sunt produs al liceului, am fost și eu elevă în cadrul acestuia. După ce am terminat facultatea, m-a sunat fosta mea dirigintă care știa că m-am dus către informatică, pentru că avea nevoie de un profesor suplinitor pentru acest obiect și mi-a spus <<Hai să mă ajuți pentru 1 an!>>
M-am întors. Am crezut că voi sta doar 1 an de zile, însă nu am mai plecat.„
Slobozia este un oraș de provincie liniștit, cu locuri de muncă puține, iar din acest motiv mulți părinți au plecat să muncească în străinătate.
Cei aproximativ 1600 de elevi ai liceului sunt din oraș, dar și foarte mulți navetiști din satele învecinate, și chiar din comune limitrofe județului vecin, Călărași. Oferta liceului este una bogată, având profil real, economic, învățământ profesional în domeniul tehnic și al comerțului, învățământ dual. „Avem copii care intră cu note mici la liceu, iar pentru noi e o performanță dacă reușim să îi determinăm să termine liceul.”
Drumul către meseria de profesor a fost început, probabil, de când făcea socotelile cu creta pe dulapul din bucătărie, acolo fiind “tabla” de acasă. Apoi, în clasa a VIII-a, pregătindu-se pentru examenul de admitere la liceu, „le povestea” matematica și colegilor care doreau să învețe. Acela a fost momentul în care și-a dat seama că îi place această meserie și că dorește să devină profesoară.
A făcut parte din prima generație a liceului care a urmat specializarea matematică-informatică. Și cum nimic nu este întâmplător, doamna dirigintă, Romașcu Anghelușa, a fost și este modelul de profesor pe care l-a urmat: i-a fost mai întâi dirigintă, apoi colegă și șefă de catedră mulți ani.
Despre sine în calitate de profesoară, dna. Mircea spune că:
Încerc să mă apropii de elevi, să îi înțeleg, să facem diverse lucruri împreună, vreau să ajung la sufletul lor, vreau să-mi lărgesc orizontul ca să le pot fi aproape.
Tot tinerii sunt cei care o motivează zi de zi. „Când îi văd pe ei că au planuri, că își doresc să facă lucruri, mă ambiționează și pe mine. Acum mă orientez pe cursuri care au legătură cu calitatea de diriginte la clasă, mă informez cum să îi țin aproape. Am deja generații cu care am sărbătorit 10 ani de la absolvire.”
Doamna profesoară are numeroase lucruri pe care le poate lipi în albumul cu realizări: începând de la elevii care au ajuns până la faza națională a olimpiadei de informatică, până la faptul că este mentorul primei echipe de robotică din județ.
Echipa de robotică TehRoCuz este, poate, proiectul său de suflet. Dacă la început echipa era exclusiv formată din băieți, treptat, au început și fetele să participe la activitățile de robotică. Astăzi, sunt mulți elevi care își doresc să facă parte din echipă, deoarece îi dezvoltă pe mai multe planuri, participă la evenimente la nivel național unde au ocazia să interacționeze cu tineri de vârsta lor cu aceeași pasiune.
„Și eu am învățat multe de când sunt alături de echipa de robotică – am învățat să facem un plan de afaceri, să strângem și să gestionăm bănuții, să facem materiale promoționale, suntem organizați ca o mică întreprindere. Iar ei sunt mândri că învață toate aceste lucruri.”
În plus, pentru unii dintre ei a însemnat alegerea unei cariere, pentru că s-au dus ulterior spre facultăți de profil, pentru alții a fost calea prin care au depășit timiditatea, rușinea de a vorbi în public, și este cert că tuturor le-a schimbat mentalitatea.
Dar aceasta nu este singura activitate pe care o desfășoară în liceu, deoarece există chiar o cultură pentru a face activități de voluntariat, iar acum vin elevii cu diverse inițiative. De exemplu, timp de 2 ani la rând, elevii de la Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” din Slobozia au fost voluntari pentru emisiunea „Visuri la cheie”, s-au dus și au ajutat cu tot ceea ce a fost nevoie.
Doamna profesoară ne-a mărturisit că vine mereu cu diverse proiecte, concursuri, deoarece vrea să îi motiveze pe elevi, iar noi lăsăm aici doar câteva exemple: i-a implicat într-un proiect care le-a arătat ce înseamnă să faci un podcast și câtă muncă este în spate; pe cei de clasa a XII-a, care pot să obțină atestat profesional, îi încurajează să-și facă proiectul în web design pe o pagină web, pe care să o editeze; organizează evenimente cu ocazia sărbătorilor de iarnă prin care îi ajută pe alții.
Și totuși, care este cea mai mare provocare în munca de zi cu zi?
Să ții pasul cu ei, cu tinerii noștri elevi, mai ales că rolul profesorului este acela de a fi un mentor pentru tineri.
Într-o lume în care resursele de orice fel ar fi nelimitate, doamna profesoară își dorește să realizeze următoarele 3 lucruri :
- Să asigure dotările materiale, astfel încât în liceu să fie un mediu fizic prietenos și curat;
- Să existe un consilier educativ care să se ocupe exclusiv de căutarea, accesarea și implementarea proiectelor în școală;
- Să ofere posibilitatea formării continue a personalului didactic, prin participarea la cursuri.
Pentru orice tânăr/ă care își dorește să urmeze calea didactică, doamna profesoară are un sfat simplu: „Dacă îți place și îți dorești cu adevărat să faci această meserie, mergi pe acest drum.“
Acest interviu a fost realizat de către Mădălina Lescai, Program Manager în programul Caleidoscop, ca parte din proiectul Profesori de poveste, o serie de 20 de articole despre profesorii parteneri ai programului.