Doamna Daniela Stoica este de 23 de ani profesoară de matematică, dintre care ultimii 14 ani i-a petrecut la Colegiul Economic Viilor București. Ne-a mărturisit cu bucurie că îi place liceul și ceea ce face, îi plac copiii, colegii și toate acestea o fac să vină cu plăcere la serviciu.
Sunt mândră și pentru faptul că am creat un mediu bazat pe încredere la ore, în care elevilor nu le este teamă să întrebe, să dea răspunsuri, deoarece știu că sunt ascultați și nu râde nimeni de ei chiar dacă greșesc. Îi încurajez, îi motivez iar ei știu că am mai multă încredere în ei, decât au, poate, ei înșiși.
Daniela Stoica, profesoară de matematică
Colegiul Economic Viilor este un liceu mare, cu peste 1400 de elevi. Doamna Stoica ne-a spus că aceștia provin din medii sociale care se confruntă cu mari provocări financiare și sociale și uneori se simte depășită de aceste probleme care sunt chiar mai mari decât ale unor adulți.
“Vreau să-i ajut, să le fiu alături, ajut cu ce pot, pe cine pot, fie că este vorba despre elevi sau colegi. Consider că cea mai mare problemă a copiilor noștri este stima de sine scăzută.”
Cum și când v-ați hotărât să deveniți profesoară?
M-am hotărât să devin profesoară de matematică în vacanța dintre clasa a V-a și a VI-a, când lucram probleme din Gazeta Matematică. Mi-a plăcut matematica și m-am hotărât să devin profesoară din dragoste pentru acest obiect. Plăcerea și dragostea pentru meseria de profesor au venit după aceea.
Mai întâi însă, am urmat Liceul Pedagogic deoarece părinții mei și-au dorit să devin învățătoare. M-a ajutat acest lucru deoarece am aprofundat partea de metodică și pedagogie și mi-am dat seama că îmi place mai mult să lucrez cu copii mai mari. Toate drumurile au dus în final la a deveni profesoară de matematică și astfel mi-am realizat visul din copilărie.
Ce vă motivează să continuați să faceți această meserie?
La început, am privit meseria de profesor strict ca pe un serviciu, însă pe măsură ce au trecut anii mi-am dorit să fac din ce în ce mai multe pentru școală și pentru copii, m-am implicat total.
Mie îmi place să cred că mă înțeleg bine cu copiii și ei cu mine. Ajută și faptul că sunt și coordonator de proiecte și programe și am ocazia să petrec timp cu ei și în alte activități, nu numai la ore.
Cum încurajați dragostea și curiozitatea față de materia pe care o predați?
Dincolo de materia pe care o predau, încerc să îi învăț și alte lucruri. Ei vin convinși că nu pot să învețe matematică, li se pare greu și spun că oricum nu le va folosi la nimic. Încerc să îi atrag cu tot felul de lucruri, curiozități din matematică, separat de materia pe care o au de învățat pentru Bacalaureat.
Dacă ar fi să mă descriu ca profesor, consider că sunt un deschizător de drumuri. Și nu mă refer numai la drumul profesional, ci și la cel personal. Vreau, de exemplu, să îi învăț să descopere frumosul, arta.
Care este cea mai mare mândrie a dumneavoastră?
Un lucru de care sunt mândră este faptul că pot să-i fac pe copii să aibă încredere în ei. Aș vrea să vă povestesc despre o fată, care era clasa a IX a în pandemie și nu îmi răspundea deloc când lucram în online. La un moment dat, pentru că tot o treceam absentă, mi-a scris mama ei și mi-a spus că are un blocaj și că nu poate vorbi cu noi, cu profesorii. Situația a rămas la fel și când am început să avem orele la școală. Am integrat-o într-un program remedial, am mers cu ea la teatru și încet-încet a căpătat încredere pentru a depăși acel blocaj. Acum stăm de vorbă și îmi povestește multe lucruri.
Sunt mândră și pentru faptul că am creat un mediu bazat pe încredere la ore, în care elevilor nu le este teamă să întrebe, să dea răspunsuri, deoarece știu că sunt ascultați și nu râde nimeni de ei chiar dacă greșesc. Îi încurajez, îi motivez iar ei știu că am mai multă încredere în ei, decât au, poate, ei înșiși.
Cum arată o oră de succes?
O oră de succes este cea în care copiii pun întrebări, participă cu interes, fac conexiuni, la finalul căreia învață și ei ceva de la mine, dar și eu de la ei. Ora de succes este cea pe care elevii și-ar dori să o repete, iar atunci când ei mă întreabă: Doamna, nu putem să facem și ora următoare tot matematică? cred că îmi oferă cel mai bun feedback.
Care este cea mai mare provocare pentru un profesor, astăzi, la clasă?
Pentru mine cea mai mare provocare este să îi fac să creadă că pot face ceea ce își doresc pe mai departe. Să conștientizeze că pot face mult mai multe decât cred ei, să lupte pentru ceea ce își doresc, să creadă cu adevărat în ei atunci când spun “Pot și eu!”.
Sunt uimită să-i văd cât de creativi sunt, atunci când avem activități extracurriculare. Mi-au demonstrat, încă o dată, că trebuie să avem încredere în ei, să-i lăsăm să participe, deoarece acesta este modul prin care ei se deschid.
Care este rolul profesorului?
În afară de a transmite informații, care consider că este cea mai ușoară parte a meseriei noastre, profesorul trebuie să ajute la șlefuirea caracterului copilului. Să îl ajute să se descopere, să se dezvolte, să facă alegeri înțelepte: să formeze oameni responsabili.
Iar ceea ce le spun tuturor este că mi-aș dori să îi învăț să fie fericiți.
Care este sfatul pe care l-ați da unui tânăr la început de drum?
I-aș spune că aceasta este o profesie de 24/24 ore, nu doar de 8 ore pe zi. Pentru a avea o relație bună cu copiii, trebuie să aibă o relație bună cu el însuși, trebuie să se formeze continuu, să fie cât mai apropiat de copii și să fie receptiv la nevoile lor. Trebuie să fie empatic și să țină cont întotdeauna de cauza care există în spatele comportamentului mai puțin plăcut al unui copil.
Dacă școala ar avea resurse nelimitate, ce v-ați dori să faceți?
Mi-aș dori să putem oferi o masă caldă tuturor elevilor, să avem un internat pentru copiii care fac naveta și o sală de lectură cum am văzut în filme: cu multe cărți, cu acces la resurse tehnologice, cu fotolii comode, în care să meargă când au nevoie sau când își doresc să petreacă un timp frumos.
