Moinești, orașul în care predă doamna profesoară, este situat la poalele munților Nemira. Este un municipiu care se află în plină dezvoltare, cu aproximativ 20.000 locuitori. Liceul Teoretic „Spiru Haret” are 745 elevi, aproximativ 45% dintre aceștia sunt navetiști, iar mulți vin de la peste 30 de km distanță.
Și-a început cariera didactică la o școală gimnazială din Moinești, iar după primul an s-a mutat la Liceul Teoretic. Ca profesoară de biologie a intrat în 2024 în al 27-lea an de învățământ, iar de la începutul carierei didactice, doamna profesoară a dorit să îmbine dragostea față de copii cu cea pentru biologie.
Cea mai mare provocare, dar și dorință în același timp, este să știu că elevul care vine la școală nu are alte griji, că își poate trăi bucuria vârstei. Chiar dacă realitate este alta pentru mulți dintre ei, atunci când îi găsim în clasă, trebuie să fim acolo pentru a-i ghida, pentru a-i conduce spre învățare, pentru a-i asculta, pentru a ajunge la sufletul copilului. Acesta cred eu că este rolul profesorului.
Lorina Ionela Lăzărică, profesoară de biologie
Pasiunea pentru biologie a început în clasa a V-a, de la o doamnă profesoară extraordinară, care i-a insuflat dragostea pentru acest obiect. “Mi-am descoperit pasiunea pentru animale. Am urmat Liceul de chimie-biologie la Bacău, iar apoi Facultatea de Biologie, dar nu neapărat ca să devin profesor, ci din dragoste pentru biologie, pentru a descoperi bios-ul, taina vieții.”
În facultate, doamna Lăzărică a descoperit dragostea pentru păsări, iar lucrarea pentru obținerea gradului didactic I a fost din domeniul ornitologiei. Încă mai are pasiunea pentru păsări, iar această dragostea a adus-o și în liceu, unde a creat un opțional de ornitologie.
“Îmi amintesc că predam acest opțional [de ornitologie] la o clasă de a IX-a și m-am trezit cu un băiat de clasa a X-a care a venit să mă întrebe dacă poate participa și el la oră, să vadă despre ce este vorba cu <<această>> ornitologie. A venit cu mine, cu caietul sub braț, aproape un an de zile. A urmat și el Facultatea de Biologie, a luat licența în ornitologie, iar astăzi este doctor în biologie.”
Au fost mulți elevi pe care, în toți acești ani, doamna profesoară i-a inspirat și au urmat fie Facultatea de Biologie, fie cea de Medicină. Posibil ca acest lucru să se datoreze și faptului că “niciodată nu am ținut ca elevii mei să memoreze lecția. Ceea ce îmi doresc de la ei este să gândească, trebuie să învețe logic și facem foarte multe aplicații pe gândire critică, problematizare, situații de caz. Mi-am dorit, atunci când am intrat în învățământ, să vin cu o schimbare, chiar dacă sistemul românesc de învățământ era bazat pe memorare și reproducere a noțiunilor învățate.”
Facultatea nu te învață să fii profesor, acest lucru îl descoperi la catedră. “Fiecare are emoția începutului dar apoi, o dată cu anii petrecuți la catedră, crește și motivația față de profesie.” – consideră doamna profesoară. Motivația dânsei vine din faptul că stă de vorbă cu elevii, încearcă să afle cum se simt, îi privește ca pe proprii copii.
Activitățile derulate sunt diverse: de la montarea în parc, iarna, a căsuțelor pentru păsări la opționalul de ornitologie, la cel de educație pentru sănătate și cel de tehnici de acordare a primului-ajutor. “Sunt foarte interesați de acordarea primului-ajutor, mai ales pentru că am reușit să achiziționăm un tors de resuscitare cardio-pulmonară, pe care facem manevra de compresie și inhalație. În plus, le spun mereu: o dată dacă ai salvat viața cuiva, ești salvator pentru tot restul vieții tale.”
Cel mai recent proiect este cel implementat prin PNRR, prin care liceul va fi dotat cu un laborator inteligent și se va achiziționa conținut educațional interactiv.
Toate aceste inițiative sunt destinate elevilor, pentru lărgirea orizontului de cunoaștere al acestora, pentru acel sentiment pe care îl simți atunci când vezi pe chipul elevilor că au înțeles, că au pătruns ceea ce ai vrut să le transmiți. “Am descoperit cu bucurie că cei mai mulți elevi de clasa a XII a de la noi din liceu își aleg biologia ca obiect de examen la Bacalaureat, iar până acum toți au promovat.”
În toți acești ani au fost și multe întâmplări amuzante pe care doamna profesoară că le-a trăit alături de elevii dânsei. Își aduce aminte cu drag de una dintre acestea, din primii ani de predare: “Aveam oră la o clasă de a XI-a. Am intrat în sală și era o forfotă neobișnuită, toți râdeau și încercau să-i atragă atenția unui coleg: Șase, șase, a venit profa. Atunci am văzut că pe catedră era întins un elev, pregătit să nască…un glob pământesc. Am intrat în jocul lor și le-am zis să îl lase să nască liniștit. Am rămas cu toții cu o amintire plăcută, iar la întâlnirea de 10 ani de la absolvire mi-au arătat și pozele pe care le făcuseră în acea zi, până să ajung eu în clasă.”
A fi profesor înseamnă să știi să muncești și în echipă: “La noi în liceu fiecare încearcă să își aducă contribuția, să pună umărul, astfel încât, la final, elevul să fie mulțumit de actul educațional.”
Sfatul doamnei profesoare pentru tinerii care își doresc să urmeze cariera didactică este să își pună întrebarea dacă sunt foarte bine pregătiți, pentru că nu te poți prezenta oricum în fața copiilor, și dacă au dragoste față de copii. Dacă răspunsul este DA la ambele, atunci sunt potriviți pentru a urma acest drum.
