Profesori de poveste

O serie de povești care îi celebrează pe profesorii parteneri din programul Caleidoscop, culese din cele 20 de județe în care suntem prezenți.

Back

Ca să-ți apropii elevii, trebuie să cobori printre ei

Lidia Sterienescu Profesoară de geografie, Liceul „Alexandru Odobescu” Lehliu Gara, județul Călărași

Lidia Sterienescu este profesoară de geografie la Lehliu Gara, o comunitate mică din județul Călărași, la 70 de kilometri de capitală. Cu o vechime de peste 28 de ani în învățământ, doamna Sterienescu predă geografie din 2005 la Liceul „Alexandru Odobescu” și pregătește elevi interesați de geografie și de geopolitică la Centru de Excelență Călărași.

Când vorbește despre geografie, i se înseninează fața și îmi zice că elevii sunt cu adevărat deosebiți și că ea nu le este doar profesorul de geografie, ci încearcă să le ofere o perspectivă prin care să privească întreaga lume.

Geografia înseamnă viața care ne înconjoară, înseamnă viața de zi cu zi, la orice știri ne-am uita, este foarte clar ca multe se leagă de geografie. Și atunci, elevii vin și întreabă, de altfel nu cred ca exista vreo ora de geografie care sa nu inceapa cu o întrebare sau cu o expresie de tipul doamna, știți, am auzit aseara la știri, am citit pe un site despre…Așadar, de multe ori, direcția de predare se transformă într-o discuție deschisă în care se creează spațiul pentru învățare.

Lidia Sterienescu, profesoară de geografie

Spuneți-mi, vă rog, care este cea mai mare mândrie a dumneavoastră ca profesor?

În 2009 ne-am calificat la olimpiada națională de geografie. Avem doi elevi care au luat mentiuni pe țară. De altfel, dacă aș fi putut să vă duc acum în cabinetul de geografie, v-aș fi arătat harta elevilor care au fost deschiși să meargă la competiții de geografie. Nu neapărat să câștige. Sunt foarte mulți copii care participa la multe concursuri pentru a căpăta experiență.

Când am fost la dumneavoastră la liceu în turul Caleidoscop, îmi amintesc cum holurile școlii reflectau faptul ca aveti activități diverse și proiecte colaborative. Cum încurajați dumneavoastră curiozitatea pentru materia pe care o predați?

Creând un spațiu care încurajează elevul să pună întrebări legate de lumea înconjurătoare care, după cum spuneam, înseamnă într-o mare proporție geografie. Când a izbucnit războiul din Ucraina, am avut ore întregi în care am discutat despre despre geografie politică, pentru că în clasa a zecea avem un capitol întreg pe tema asta, în care studiem statul și probleme de geografie politică actuală.

Da, geografia pusă în context prinde mai rapid la elevi. Mă pregăteam să vă întreb cum arată o oră de succes însă, deja intuiesc printre rânduri că încurajați discuțiile deschise…

Da, exact. Pe mine asta mă interesează, pentru că n-aș reuși sa atrag elevii, n-aș reuși să-i duc în sfera de promovarea examenului și în niciun caz în sfera de performanță. Însă eu îmi amintesc constant că, pe lângă acele ore la centrul de excelență, eu fac în primul rând învățământ de masă și ca să promoveze examenul trebuie să-l ții aproape pe elev. În ziua de astăzi, când telefonul e principalul, trebuie să găsești o modalitate de a-l folosi în favoarea ta.

Așadar vă folosiți de tehnologie…

Sigur. Eu folosesc telefonul la clasele a zecea și a unsprezecea, pentru a accesa jocuri pe Google unde elevii învață statele, capitalele și distribuția la nivel global. Dăm uneori și teste online în clasă.

Mă folosesc de tehnologie și consider că perioada de pandemie a fost un câștig din acest punct de vedere. Sunt mulți copii din medii rurale, defavorizate ale Călărașiului care vor sa facă treabă suplimentară orelor de curs și care nu pot sta la pregătire după ore pentru că fac naveta. Așadar, soluția inclusivă e clară, deschidem meet-ul, lucrăm online cu cei care nu pot rămâne în spațiul școlii ca ceilalți.

Care este rolul profesorului în ziua de azi?

În ziua de azi profesorul n-ar trebui să mai fie acea persoană dură și rigidă care stă în fața elevului și  dictează, este clar că noi, profesorii, trebuie să coborâm la firul ierbii, printre ei. Dacă rămânem la mentalitatea în care eu sunt profesorul, stau în fața clasei și voi (n.r. elevii) stați drepti în bănci și toată lumea face ce zic eu, eu știu, eu zic, eu fac, nu vom reuși niciodată să facem un învățământ de calitate.

Care e cea mai mare provocare pe care dumneavoastră considerați că o aveți la clasă?

Să le mențin atenția. Trebuie să stabilești nevoie de reguli foarte clare pentru a le menține atenția. Vă spuneam că folosim telefonul în clasă, însă după niște principii; stabilim împreună că îl ținem în ghiozdan, îl accesăm cu toții când avem exerciții online, însă când explic telefonul e musai să stea deoparte. Da, aceasta este cea mai mare provocare, dintotdeauna a fost o provocare să nu pierzi, să menții atente 30 de perechi de ochi, însă acum mai mult ca niciodată.

Mergand de la clasă spre comunitatea școlii, aș vreau să vă întreb dacă școala ar avea resurse nelimitate, înspre ce le-ați distribui?

Ce întrebare cu adevărat grea! În primul rând, aș construi încă o clădire, sălile sunt destul de mici, clasele numeroase, de peste 30 de elevi, deci este foarte clar ca mai avem nevoie spațiu. Un alt lucru pe care mi l-aș dori ar fi ca fiecare clasă să fie cabinet. Profesorul să rămână în cabinetul lui cu materialele materiei, iar elevul să se plimbe de la o clasă la alta, în funcție de unde are ora. E important ca atunci când predai, să ai tot materialul la îndemână, hărți, globuri, roci și proiector și să recreezi acel univers pe care vrei să-l redai elevului. E multă impredictibilitate când mergi din clasă în clasă și proiectoarele uneori nu merg, iar unele materiale devin greu de cărat. Un al treilea lucru pe care l-aș face pentru școală este să refacem ce aveam odată aici, la Liceul Odobescu din Lehliu Gară, internat și cantină pentru copiii care fac naveta. Astfel, ei ar putea să se concentreze pe învățătură și nu pe cele două-trei ore de mers pe drum în transport și uneori chiar pe jos pentru a ajunge la unitatea școlară, ore care le iau energia zilnică de învățat. În aceste condiții și pe deasupra, susținuți de programe precum Caleidoscop, acești copii ar putea să se gestioneze bine și să se concentreze pe educație.

Ce sfat i-ați da unui tânăr care se pregătește să devină profesor?

Să facă meseria această din pasiune, să fie pregătiți când vin la catedră, să se conecteze cu alți profesori și să fie deschiși la schimbări, pentru că elevii te pun în situații în care trebuie să rămâi deschis la lumea lor.

Acest interviu a fost realizat de către Loredana Dumitrescu, Coordonator Regional în programul Caleidoscop, ca parte din proiectul Profesori de poveste, o serie de 20 de articole despre profesorii parteneri ai programului.

 

Harta Poveștilor

Zilele noastre poartă pata de culoare a interacțiunilor cu profesorii parteneri, așa că pe măsură ce articolele vor fi publicate, din ce în ce mai multe județe vor fi colorate cu albastrul Caleidoscop, dezvăluindu-și povestea.

Annual Report 2023