Maria Popa este de peste 25 de ani profesor de discipline juridice în cadrul Colegiului Economic Buzău, școală care din acest an școlar poartă denumirea de Colegiul Economic „Regele Mihai I”. Spune cu mândrie că adolescența și maturitatea i s-au creionat în culorile acestui liceu, fiind și absolventă a acestuia.
Mă motivează momentele mărunte, dar importante pentru mine: mulțumirea și bucuria elevilor când înțeleg ceea ce parcurgem la clasă, deznădejdea de pe chipul lor când lucrurile sunt mai grele… Simțul datoriei se împletește cu toate acestea și, de aceea, continui să fac ceea ce fac și caut soluții și metode pentru a fi mai bine.
Maria Popa, profesoară de științe juridice
Spuneți-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră:
În primul rând, sunt onorată că am prilejul să vorbesc despre comunitatea educațională în care lucrez. De la 14 ani și până în prezent, tot ce a însemnat adolescența și maturitatea mea s-au creionat în culorile și în ritmul devenirii acestei școlii care, pentru mine, a fost și este ACASĂ.
Școala a demonstrat în acest secol de existență că își prețuiește elevii și dascălii, că modelează frumos destinele adolescenților, dându-le încredere și speranță, dar și oportunități de cunoaștere prin proiecte internaționale. Ne mândrim că am fost prima școală din municipiu care a demarat astfel de proiecte, că avem șase titluri de Școală Europeană, că suntem Școală-ambasador a Parlamentului European, parteneri E-Twinning și centru de pregatire Cambridge. Am ales să investim în școală și elevi și iată că avem un procent ridicat de promovare la examenul de bacalaureat, lucru deosebit pentru un liceu tehnologic.
Cum ați devenit profesor?
În timpul liceului mi-a plăcut să mă implic în numeroasele activități care se desfășurau la nivelul școlii. Mi-a plăcut și îmi place să lucrez cu oamenii, să le împărtășesc din ceea ce știu cum pot eu mai bine și, totodată, să învăț de la ei. Am văzut și am simțit că pentru dascălii mei tinerețea era o stare perpetuă, deși vârsta unora poate că spunea altceva. Asta m-a convins că vreau să dau ceva înapoi școlii care m-a format, ca profesor.
Ce vă motivează?
Mă motivează momentele mărunte, dar importante pentru mine: mulțumirea și bucuria elevilor când înțeleg ceea ce parcurgem la clasă, deznădejdea de pe chipul lor când lucrurile sunt mai grele, mai puțin accesibile… Simțul datoriei se împletește cu toate acestea și, de aceea, continui să fac ceea ce fac și caut soluții și metode pentru a fi mai bine. Nu sunt un om al extremelor, caut să fie echilibru, armonie, corectitudine, exigență, dar și empatie, responsabilitate și asumare.
Cum încurajați dragostea și curiozitatea?
Predau noțiuni de drept, le vorbesc elevilor despre reguli, norme, despre necesitatea respectării lor, dar și despre consecințele nerespectării, și vin mereu cu exemple. Le explic că totul are legătură cu viața, cu existența noastră, cu orice viitoare profesie. Le încurajez curiozitatea pentru utilitatea regulilor și normelor în viața noastră.
Care e cea mai mare provocare?
Provocările sunt multe și au legătură cu tot ce se întâmplă în societatea actuală. În clasă, adevărata provocare cred că este aceea de a-i determina pe elevi să fie prezenți nu doar fizic, ci și cu mintea. Statutul profesorului s-a erodat, rolul nostru în clasă e pus la îndoială. În ziua de azi mulți părinți neglijează relațiile cu copiii, așadar nu atât partea care ține de predarea conținuturilor este provocatoare, ci partea educativă și de formare care revine școlii. Noi nu doar transmitem cunoștințe, noi, ca dascăli, la un moment dat, devenim complementari părinților în formarea și ghidarea elevilor: îi îndrumăm, îi învățăm să învețe, să ia decizii, să se descurce și fără cineva alături.
Sfaturi pentru un viitor profesor
Unui coleg la început de carieră, debusolat, pierdut în relația cu elevii, i-aș spune să fie profesorul pe care și l-ar fi dorit când era elev, dar adaptat la elevii din ziua de azi.
Să se gândească: Ce am simțit când eram elev?, Ce așteptări aveam de la profesorii mei?, pentru că, până la urmă, adolescenți vor fi mereu chiar dacă vremurile se schimbă.
Dacă ați avea resurse nelimitate…?
Îmi imaginez o curte generoasă, plină de copaci, cu bănci, mese pentru copii, să poată sta la umbră, să socializeze, îmi imaginez o zarvă care să treacă dintr-o curte betonată, pe care am înfrumusețat-o noi cum am putut, într-un peisaj idilic de verde. Cele 37 de clase ale noastre învață în schimburi de la 7:30 dimineața la 19:40 seara și ar avea nevoie de un astfel de spațiu, inclusiv pentru a desfășura ore afară, cum sunt cele de biologie, fizică…
Aș crea un spațiu în care toată lumea să se simtă în siguranță și în care să-și dorească să fie.
În încheiere, aș vrea să adaug că pentru fiecare destinul pietruiește un drum și cei care se îndreaptă spre aceasta profesie trebuie să dea dovadă de dragoste și înțelegere față de copii și tineri. Se spune că facem omenirea mai bună dacă îi facem pe tineri mai buni.
