Florina este nelipsită din tabere, încă din 2019. Interacțiunea cu copiii îi vine firesc și crede că, dintre toate joburile din lume, implicarea în educația unor copii îi oferă cea mai bună recompensă. Se simte norocoasă că a participat la toate taberele de până acum ale UiPath Foundation, și crede că săptămâna de tabără este momentul din an „în care îți iei doza de bine în lume”.
Iată cum povestește ce înseamnă, pentru ea, voluntariatul din tabere:
Îmi place să spun că taberele sunt zile de o viață întreagă. Pentru că, pe lângă faptul că avem multe activități, e nevoie să fii în priză de dimineață până seara. Și atunci ai o stare pronunțată de prezență, care e alimentată de faptul că: nu folosim deloc telefonul și trebuie să fim atenți la copii tot timpul.
Ca voluntar, ești acolo cu totul.
Te rupi de orice ai de făcut, te rupi de muncă, pur și simplu, nu te mai gândești. Și cred că e și chestia asta că încap multe trăiri într-o săptămână.
E construit un cadru în care te simți în siguranță, simți că ai resursele de care ai nevoie. Activitățile sunt faine. Mi s-a părut foarte tare atelierul de emoții. Nu mai zic cât de entuziasmată am fost de cel cu bătutul la tobe.
Anul trecut, am avut în grupa mea un băiețel, dintre cei care erau introvertiți și timizi, de-abia dacă vorbea la începutul taberei. La una dintre activitățile serii – spectacolul de talente – grupa mea de copii a avut un moment de rap. Am compus împreună versurile, am ieșit în fața a alți o sută și ceva de copii și am făcut rap. A fost ca o terapie și pentru mine, nu doar pentru ei.
Dar, de la un copil care vorbește doar atunci când este întrebat până la a ieși în fața a o sută și ceva de copii să faci rap, eu zic că e un salt foarte mare. Și a fost un moment foarte frumos pentru toți.
