Teodora Baciu este parte din echipa care a ținut, în 2023, atelierul de abilități digitale în tabăra de vară. Teodora spune că satisfacția pe care o ia din tabere și din lucrul cu copiii, în ateliere, este de neegalat. Iar voluntariatul pentru programele UiPath Foundation este cu adevărat util: „ajuți niște copii pentru a avea o viață mai bună”.
Cum ați construit atelierul de Digital Skills pentru copiii din tabără?
Copiii au nevoie de conținut interactiv la acest curs, iar eu știam asta de când fusesem voluntară în tabără, în alți ani. Stând în fața unui calculator o oră, copiii se mai plictiseau, își pierdeau interesul. Pentru că, în rest, în tabără, majoritatea activităților se întâmplă în aer liber. Copiii au nevoie să se miște, și cu gândul acesta am pornit când am construit cursul.
Cum a fost experiența de la atelier?
Copiii chiar au fost super implicați. Erau foarte mulțumiți că au reușit să creeze ceva.
Am avut un joc prin care trebuiau să facă un sendviș. Fiecare primea o instrucțiune, iar toate instrucțiunile trebuiau puse cap la cap. Scopul jocului era să urmărim instrucțiunile exact așa cum ne sunt spuse, fără ca noi să ne implicăm în a lua decizii și copiii puteau să vadă că, dacă instrucțiunile nu sunt bune, rezultatul nostru nu va fi bun. Toți s-au distrat cu acest exemplu. Asta ajută la a învăța abilități de programare și a crea niște automatizări.
Am vorbit despre automatizări fizice, copiii au dat exemple: ușile de la mall care se deschid automat. Dar am încercat să-i facem să descopere și automatizările software. Am vorbit cu ei despre social media, despre algoritmii pe care aplicațiile de social media îi folosesc, despre Google Maps, care folosește algoritmi de automatizare. Scopul a fost ca la finalul cursului să creeze și ei o automatizare, ca să înțeleagă programare de bază.
Ce activități ați creat pentru copii, în cadrul atelierului?
Noi, trainerii, am creat un website unde copiii își puteau pune numele și data nașterii, iar apoi li se generau nume foarte prețioase de unicorni, cum ar fi Sparkle Flower. Apoi, am mai pregătit o automatizare care le genera diplome cu numele noi de unicorni. Am avut și un joculeț foarte drăguț, cred că le-a plăcut cel mai mult, în care ei deveneau roboți. Am făcut două echipe, în care unul dintre ei era robotul. Acesta ieșea din sală, iar ceilalți colegi creau un drum pentru el și niște instrucțiuni care să-l ajute când se întoarce în sală să parcurgă drumul. Robotul parcurgea drumul, legat la ochi, și asculta instrucțiunile de genul „fă trei pași la stânga”.
Persoana care ieșea din sală nu știa ce se întâmplă. Câștiga echipa care a scris instrucțiunile foarte bine. A fost super distracție!
Ce înseamnă pentru tine să fii voluntară a UiPath Foundation?
Mă impresionează că mulți dintre copii sunt extrem de muncitori, în ciuda faptului că vin din niște situații foarte grele. Văd cât sunt de conștiincioși, cum au deja planurile făcute, știu la ce liceu sau facultate vor să se ducă, ce cursuri vor să mai facă, ce vor să mai învețe.
Asta m-a impresionat pe mine cel mai mult și mi-am dat seama că fundația chiar le schimbă viața.
Pe toți colegii i-am încurajat să meargă într-o tabără cu copiii, pentru că este efectiv o experiență fenomenală.
Pentru unii dintre copii, săptămâna de tabără este pauza lor unică din an de la viața pe care o au în mod normal. Și faptul că tu poți să fii acolo și să-i susții, să-i ajuți, cu niște lucruri care nu par atât de importante, chiar îi ajută. Ajuți niște copii pentru a avea o viață mai bună.
